Plasele tratate cu insecticid: cum protejează și de ce rezistența contează

Înțelegerea plaselelor tratate cu insecticid

Plasele tratate cu insecticid sunt un instrument esențial în controlul malariei. Ele protejează în două moduri: acționează ca o barieră fizică care împiedică țânțarii să înțepe și eliberează un insecticid care ucide sau respinge țânțarii. Organizația Mondială a Sănătății descrie aceste plase ca o intervenție centrală, alături de pulverizarea reziduală în interior, și afirmă că sunt foarte eficiente în prevenirea infecției și reducerea transmiterii. Când un țânțar aterizează pe plasă, primește o doză letală de insecticid. Acest lucru nu protejează doar persoana care doarme sub plasă, ci ajută și comunitatea mai largă. Țânțarii care vin în contact cu plasa au mai puține șanse să supraviețuiască suficient de mult pentru a transmite malaria. Tratarea plaselelor cu insecticid le face mult mai protective decât plasele netratate. Ele au fost distribuite la scară largă, cu peste două miliarde de plase livrate din 2005, conform estimărilor citate de OMS.

Rolul piretroizilor în plasele de pat

Timp de decenii, majoritatea plaselelor tratate cu insecticid au folosit o clasă de substanțe chimice numite piretroizi. Acestea sunt apreciate deoarece sunt sigure pentru oameni și foarte eficiente împotriva țânțarilor. Cu toate acestea, ani de utilizare pe scară largă au dus la evoluția rezistenței la piretroizi la unele populații de țânțari. Rezistența înseamnă că un țânțar poate supraviețui expunerii la insecticid, astfel încât plasa nu îl mai ucide. Aceasta reduce efectul protector al plasei, atât pentru individ, cât și pentru comunitate. Un studiu din 2016 publicat în eLife a constatat că, pe măsură ce rezistența la piretroizi crește, țânțarii sunt mai puțin probabil să fie descurajați să intre într-o colibă cu plasă, iar spălarea erodează eficacitatea mai repede atunci când rezistența este ridicată. Chiar și niveluri scăzute de rezistență pot crește incidența malariei prin reducerea mortalității țânțarilor și a protecției comunitare. Autorii au prezis că într-un cadru cu prevalență de 10% a frotiului, o rezistență de 30% ar adăuga sute de cazuri la mia de persoane în fiecare an.

Ce este rezistența la piretroizi?

Rezistența la piretroizi este o modificare genetică a țânțarilor care îi face mai puțin sensibili la insecticid. Este un răspuns evolutiv natural la expunerea repetată. Când se folosește o plasă tratată cu piretroid, majoritatea țânțarilor mor, dar câțiva cu mutații de rezistență supraviețuiesc și se reproduc. În timp, proporția țânțarilor rezistenți în populație crește. Aceasta este o problemă serioasă pentru controlul malariei, OMS remarcând că rezistența emergentă la insecticide în rândul țânțarilor Anopheles amenință progresul. Rezistența poate fi măsurată în diverse moduri, cum ar fi procentul de țânțari care supraviețuiesc unei expuneri standard la insecticid. Studiul eLife a folosit un prag de peste 60% supraviețuire pentru a defini o populație foarte rezistentă, peste care o persoană sub o plasă nouă pierde o protecție personală substanțială. Chiar înainte de acest prag, protecția comunității este erodată. Înțelegerea nivelurilor de rezistență este crucială pentru alegerea tipului potrivit de plasă.

Cum plasele cu două ingrediente îmbunătățesc protecția

Pentru a combate rezistența, producătorii au dezvoltat plase cu două ingrediente active. OMS recomandă două noi clase de plase cu două ingrediente. Plasele cu piretroid și clorfenapir combină un piretroid cu un insecticid pirol, care ucide țânțarii printr-un mod diferit de acțiune. Plasele cu piretroid și piriproxifen combină un piretroid cu un regulator de creștere a insectelor care perturbă dezvoltarea și reproducerea țânțarilor. Având două ingrediente active, șansa ca țânțarii să fie rezistenți la ambele este mult redusă, potrivit unui oficial OMS. În zonele unde țânțarii sunt rezistenți la piretroizi, OMS recomandă puternic plasele cu piretroid și clorfenapir în locul plaselor doar cu piretroid, deoarece oferă un efect de ucidere mai bun. Recomandarea pentru plasele cu piretroid și piriproxifen este condiționată, din cauza preocupărilor legate de eficiența costurilor și a potențialului rău pentru acoperire și echitate. Aceste plase noi reprezintă un instrument important în lupta împotriva malariei.

Plasele cu piretroid și PBO: o soluție țintită

Plasele cu piretroid-PBO sunt un tip de plasă cu două ingrediente recomandată din 2017. Acestea combină piretroidul cu butoxid de piperonil (PBO), o substanță care inhibă enzimele pe care țânțarii le folosesc pentru a detoxifia piretroizii, restabilindu-le astfel sensibilitatea. OMS a emis condiții pentru utilizarea acestor plase pe baza dovezilor din studiile epidemiologice, inclusiv a unui studiu din Tanzania. În zonele cu rezistență ridicată la piretroizi, trecerea de la plasele standard cu doar piretroid la plasele cu PBO poate preveni multe cazuri suplimentare de malarie. Studiul eLife a estimat că, la o rezistență de 80%, trecerea la plasele cu PBO ar preveni aproximativ 500 de cazuri suplimentare la 1.000 de persoane pe an. Cu toate acestea, autorii au menționat că recomandarea plaselor cu PBO în locul celor standard necesită date privind eficiența costurilor și accesibilitatea. Plasele cu PBO sunt acum disponibile pe scară largă și sunt considerate un instrument important în zonele cu rezistență.

De ce barierele fizice contează în continuare

Deși insecticidul este important, bariera fizică oferită de plasa de pat este esențială. Chiar dacă un țânțar este rezistent la insecticid, plasa împiedică totuși înțeparea persoanei care doarme sub ea. Această protecție personală rămâne substanțială până când populațiile de țânțari devin foarte rezistente, potrivit studiului eLife. O plasă intactă și folosită corect poate reduce semnificativ înțepăturile de țânțari, indiferent de rezistența la insecticide. Cu toate acestea, dacă plasa are găuri sau rupturi, țânțarii pot pătrunde prin ea. Prin urmare, este crucial să folosiți o plasă în stare bună și să vă asigurați că este bine fixată. Bariera fizică protejează și comunitatea mai largă prin reducerea numărului de țânțari care se hrănesc cu sânge uman și pot transmite parazitul. Barierele fizice reprezintă o protecție reală atunci când sunt specificate corect, intacte și folosite corespunzător.

Alegerea plasei potrivite într-o lume în schimbare

Atunci când alegeți o plasă de pat, este important să țineți cont de nivelul local de rezistență la piretroizi. În zonele cu rezistență absentă sau scăzută, plasele standard doar cu piretroid sunt încă eficiente. În zonele cu rezistență moderată până la ridicată, plasele cu două ingrediente, cum ar fi cele cu piretroid-PBO sau piretroid-clorfenapir, oferă o protecție mai bună. OMS recomandă ca țările să folosească datele privind rezistența țânțarilor pentru a-și ghida alegerile de plase. Aceasta face parte dintr-o strategie mai amplă de gestionare a rezistenței la insecticide. Pe măsură ce amenințarea malariei persistă, cu aproximativ 282 de milioane de cazuri la nivel mondial în 2024, conform OMS, este vital să folosim cele mai eficiente instrumente disponibile. Plasele mai noi devin din ce în ce mai disponibile și reprezintă un pas important înainte. Cu toate acestea, niciun singur instrument nu este suficient; plasele ar trebui combinate cu alte măsuri, cum ar fi pulverizarea intra-domiciliară cu insecticide cu acțiune reziduală și accesul prompt la diagnostic și tratament.

Sources

• Organizația Mondială a Sănătății: OMS publică recomandări privind două noi tipuri de plase tratate cu insecticid
• Organizația Mondială a Sănătății: Malaria
• eLife Sciences Publications: Impactul rezistenței la piretroizi asupra eficacității și eficienței plaselor de pat pentru controlul malariei în Africa
• Organizația Mondială a Sănătății: Condiții pentru distribuirea plaselelor tratate cu un piretroid și piperonil butoxid: recomandări